Ar fi putut sa-i demonstreze in mii si mii de feluri. Era chiar simplu. Dar s-a rezumat la scris. O mie de ganduri exprimate-n cateva randuri. Usor de inteles si totusi nimic concret. Care a fost cauza?Teama? De ce se temea? De refuz? De reactia lui? De reactia celor din jur? Era greu sa isi dea seama si era si mai greu sa riste. In viata, de cele mai multe ori, trebuie sa risti pentru a castiga. Era constienta de acest lucru. Si totusi n-a facut-o. A ramas intrebandu-se daca ea chiar avea motive sa-i fie frica, daca el chiar era ca ceilalti, daca chiar… s-ar fi terminat totul.

Ori de cate ori incerca sa-si exteriorizeze sentimentele in fata lui se bloca. Nu stia cum sa spuna, incerca sa-i dea de inteles si totusi… se oprea. Asemenea unui copil aflat in premergator caruia desi ii este frica sa treaca peste prag, isi ia avant si incearca sa-l treaca. Doar ca… spre deosebire de ea – adolescenta -de cele mai multe ori copilul reuseste. Poate ca de asta e bine sa pastrezi un fir din inocenta copilariei in sufletul tau. Acel fir poate fi salvarea ta in anumite cazuri. Desi tu, o persoana calculata ce nu face vreo miscare inainte de a te gandi de 5 ori la ea,poti fi salvat de copilul din tine, uneori.

Refuza sa traiesti doar raportandu-te la problemele ce apar in timpul inaintarii in varsta. Refuza sa existi doar in prezent si viitor. Si trecutul e o parte din tine. Existenta lui iti poate usura viata.

nu stiu cat la suta ati inteles din articolul asta… si totusi am sperante, asemeni unui copil ce spera ca parintii sa-i ridice mai repede pedeapsa, ca poate ideea de baza ati prins-o

3 Responses to “Legatura intre copilarie si cele din jur”