Archive for August, 2009

A doua seara la mare am mers la un spectacol la teatrul de vara din Neptun. Printre invitati s-a aflat si Axinte care a facut caterinca de Traian Basescu, Pepe, Oana Zavoranu, Andre si multi altii…

Am reusit sa inregistrez o bucata din spectacol.

Un post foarte fain, zic eu, chiar aici.

Citez:

nu-ţi vine a crede că tu, chiar tu, fiinţă bleagă, poţi face ce vrei, că nu eşti propriul tău sclav şi că, cu atât mai puţin, al celor din jur . . .

Am ajuns si eu acasa dupa 4 zile aproape perfecte. Vreau inapoi :(
Anyway… inca o data m-am convins ca OLIMP e statiunea cea mai buna de mers la plaja. Zona linistita, nu pui cearsaf langa cearsaf, destul de curata ca sa nu mai vorbim de apa foarte limpede. Asa cum imi place mie







In ultima poza e o parte din orasul Galati :D

We’re going to… Olimp!  :D Sha – la – la – la!!! \:D/

Sper macar zilele astea sa am pauza de la telefoane gen “Sunteti agentie imobiliara?” [Care dreq mi-ati dat nr la anunturi? :)) ]



BRB!

“Ori esti proasta ori incredibil de naiva …”

Asta mi s-a zis mai demult, nu-mi aduc aminte exact cine si unde dar stiu sigur ca era ceva legat de muzica si bineinteles ca am avut ocazia sa-i demostrez ca de fapt aveam dreptate si nu eram nici proasta nici incredibil de naiva.

Insa… daca cineva ar folosi aceasta constructie referindu-se la speranta mea… cea care exprima dorinta de a vedea oameni mai buni, mai onesti, mai… prietenosi… n-as avea argumente sa-i demonstrez contrariul.

Totusi… ce am? De ce nu ma pot invata minte? Nimic pe lumea asta se pare ca nu e gratis.

M-am saturat sa fiu eu cea care-si pune sufletul si prietenia pe tava si in final tot eu sa ajung cea ranita. E asa de greu de inteles ca eu astept de la oameni ceea ce dau? Adica sinceritate si sprijin… fara a da sfoara-n tara despre problemele ce-mi sunt povestite?

Ce e mai grav e ca… nu doar eu am de suferit ci si cei din jurul meu. E ca un blestem, de care mi-e frica pentru ca nu stiu cum sa-l dezleg. De fapt… daca am cum sa-l dezleg.

E greu! Nu pot avea incredere in nimeni pentru ca nimeni nu e langa mine pe gratis. Toti ma folosesc, vrand sa obtina ceva la final.

E si mai frumos atunci cand vorbesti deschis cu cineva si-i zici aceste lucruri si persoana respectiva pare sa inteleaga si cu prima ocazie… te dezamageste.

Cred ca am gasit solutia…  cu riscul de a o lua razna de la prea multi ochi beliti in ecranul meu am sa ma infund in adobe-ul meu si dreamweaver-ul meu.

Nu sunt atat de curajoasa sa ies in lumea rea din afara blocului 919.

Inca o data, cu ajutorul lui Kay, am reusit sa combat problemele ce mi le-a facut tehnologia si-am adus vechile postari pe blogul nou. Yeeey!!! :))

Ma simt mai bine acum :D