Studiind și realizând

De mai bine de o saptamană trec prin puțin (mai mult) stres. Ghicește cineva de ce? …. EXACT! Ultima mea sesiune ca boboc de facultate(asta în cazul în care mi se pune pata să nu fac masteratul). În pofida acestui fapt nu m-am izolat de lume și socializând mi-am dat seama că știu mai mulți absolvenți de clasa a – XII -a decat am cunoscut anul trecut, când eram și eu una.

Acest lucru mi-a adus aminte de o chestie ce mi-a spus-o un amic anul trecut: ”Când ai să fii în sesiune ai să  spui că dai bacul o dată la trei zile”. Mare sintagma, mare adevar! Parafrazând celebra construcție ”Mare om, mare caracter”.

Mi-am dat seama că mi-e dor de liceu sau mă rog, mai mult de sfârșitul lui pentru că atunci a fost mai frumos pentru mine :)), din mai multe motive.

Anyway, vreau să scap de ultimele două examene și practică pentru a începe să-mi pun ideile în practică, care vă vor surprinde… pe unii mai plăcut, pe alții mai puțin plăcut.

Nu vă mai plictisesc, însă va recomand o melodie frumoasă.

P.S: Am scris niște chestii pentru facultate și m-am obișnuit cu diacriticile.

On the first day of Christmas, my true love gave to me… aaa…. ooops :D Nu e vorba de ce-am primit eu, ci de ceea ce va doresc eu voua.

Un Craciun plin de iubire, fericire si sa nu uitati ca adevaratul motiv de sarbatoare este, pentru cei mai credinciosi dintre voi, Nasterea Domnului!

S-a pierdut undeva in anii ce-au trecut. Despre chestia asta am scris si acum vreun an, insa acum imi doresc mai mult ca oricand sa simt acea atmosfera de Craciun, cand lua foc soneria din cauza colindatorilor, cand mergeai dupa ultimele cumparaturi la chioscul din colt si vedeai numai copii aruncand cate un bulgare de zapada in drumul lor spre casa, cand spuneai “Craciun fericit!” din inima.

Acum… Craciunul a devenit pe langa produs de marketing, si motiv sa te-mbeti… crita.

Acum oamenii sunt preocupati cu aprovizionari, curatenia si alte soiuri de pregatiri.

Putini, foarte putini sunt cei care si-aduc aminte ca e o sarbatoare a familiei, a bunei dispozitii.

Nu arunca cu pietre inainte de a ma cunoaste.  Sau macar sa-mi citesti blogul, ca am multe articole din care poti deduce felul meu de a fi.  Ai auzit doua – trei vorbe de la vreunu’/vreuna cu care chiar nu m-am putut intelege si imediat sari in concluzii… sau chiar mai mult, cum romanul e inventiv tare, joci telefonul fara fir cu altii si in ochii/urechile mele ajung vorbe ce ma inspaimanta tot mai mult.

Nu, nu sunt asa cum ma descrie nimeni! Indiferent daca e de bine sau de rau. Nici mama nu ma cunoaste atat de bine incat sa dea sfaturi altora cum sa ma abordeze in diverse situatii. Cel mai bine e sa ma cunosti discutand cu mine. Nu mananc, nu musc, nu bat… doar daca imi mai sare tandara uneori, dar imi trece.

Si chestia asta e general valabila. Nu critica omul inainte sa-l cunosti ca nu ai de unde sti ca sursele tale is 100% adevarate, obiective etc.

Nu conteaza gafele pe care le-ai facut, actiunile ce la un moment dat te-au determinat sa inghiti juma’ de tub de pastile pentru ca viitorul ti-l poti schimba. Invata din greseli si paseste cu dreptul pe noua ta cale. In cazul in care cazi, ridica-te din nou! Nu sta jos asteptand o minune, pentru ca doar tu esti capabila de una. Se numeste perseverenta. Nu te speria de piedici si continua. Daca pe drum intalnesti oameni ce te vor judeca pentru trecutul tau uita-i! Asa cum trebuie sa-i uiti si pe cei care te fac sa suferi, pentru ca sunt  persoane incapabile sa aibe rabdare sa-ti cunoasca interiorul.

Pastreaza langa tine doar persoanele care te merita, care sunt in stare sa-ti aduca un zambet pe buze si printr-o simpla propozitie, cele care te iubesc neconditionat ;)

Totul a inceput intr-o discoteca. Un show impecabil cu dansatoare superbe sincronizandu-se perfect pe o coregrafie bine pusa la punct, un dj talentat si un solist ce a transformat o atmosfera plictisitoare (pentru mine) in una incendiara. Au trecut trei ani de atunci. Mi-ar trebui inca pe atat sa insir cate s-au intamplat in acestia si cel mai probabil s-ar strica si tastatura.

30  de concerte, zeci de mii de poze, sute de inregistrari, multe pupaturi si cel mai important… amintiri de pretuit o viata.

Am invatat sa iert, sa trec peste obstacole, sa ma bucur de lucrurile marunte dar frumoase, sa-mi dau seama in cine pot avea incredere si in cine nu dar cel mai mult… sa lupt pentru ceea ce-mi doresc cu adevarat.

Am cunoscut foarte multi oameni, din diferite orase, cu foarte multi dintre ei ramanand prietena. Din aceasta pricina, adunarile de la concerte erau adevarate clipe de distractie. M-am indepartat, m-am apropiat, am glumit, am vorbit serios, m-am enervat si m-am calmat.

Cel mai important lucru… am aflat cum sunt ei ca oameni. Am invatat ca in spatele hiturilor si a concertelor se ascund oameni muncitori, pasionati, perseverenti care nu se multumesc doar cu a expune produsul lor… trebuie sa fie si foarte bun.

Ei sunt cei care castiga concert de concert tot mai multi fani si ei sunt cei care mi-au oferit adevarate lectii de viata.

Inainte imi cer scuze pentru absenta dar a fost din cauza provider-ului meu de internet :D

Primele 2 zile au fost cat de cat ok. Am inceput sa inteleg si eu in final sistemul nou adoptat de Universitatea Cuza, am inteles treaba cu orarul si deja imi sunt simpatice cateva colege si se pare ca am mai multi cunoscuti in Facultatea de Filosofie decat credeam.

Se pare ca facultatea recompenseaza liceul, in cazul meu :)) daca in ultimii doi ani am fost 5 fete alaturi de 20 de baieti, acum suntem 22 de fete alaturi de 6 baieti :> tare, nu?

hmmm… just it 4 now. am cateva filosofii in minte dar nu-mi prea sta inspiratia lipita de ele.

E un nou inceput care pe de o parte imi provoaca spaima, pe de alta parte abia-l astept.

Partea buna e ca am colegi noi. Partea proasta e ca inca nu stiu cum sunt ei.

Sunt fericita ca s-au gandit sa ma transfere la prima mea optiune si anume Comunicare si Relatii Publice, sunt trista ca am un orar de rahat, ceea ce-nseamna ca nu o sa ma pot angaja niciunde fix acum cand simt si eu ft bine criza.

Anyway…. see ya tomorrow :)