Posts Tagged ‘love story’

Cand s-a intamplat?

In urma cu un numar mare de luni, dar nu pot da o data exacta. Simteam acei fluturasi in stomac de fiecare data cand il vedeam, doar ca… nu puteam sa-mi dau seama de ce. Aveam o banuiala si din acest motiv incepusem sa ma tem din ce in ce mai tare. Nu vroiam sa ma trezesc cu inima franta, nu vroiam sa-mi fac sperante sau poate ca… nu vroiam sa fiu sigura ca voi primi un refuz. Trecu o zi, o saptamana… mai multe si m-am convins ca asa era. MA INDRAGOSTISEM.
Totusi… in loc sa fiu bucuroasa… eram din ce in ce mai trista. Stiam ca daca actionez voi primi un refuz sau… mai rau.

De ce?

Sincer, habar nu am. Stiu doar ca incepusem sa-l observ… sau mai bine zis sa-i observ comportamentul. Poate pentru ca… nu-l vedeam cum il vedeau toti ceilalti. Analizam actiunile, vorbele lui si usor usor imi dadeam seama ca e un baiat special. Mai tarziu parerea avea sa fie “hranita” cu tot mai multe fapte ce-mi  confirmau  ceea ce credeam.

Ce-am facut?

Mai multe si nimic. M-am rezumat la scris, lucru care n-ar fi fost rau daca poate as fi fost si directa. Daca as fi zis doar lui, doar un nume. Pana la urma, el fiind un baiat destept si-a dat seama. Am admirat reactia lui. N-a fugit sa zica nimanui, nu m-a luat in ras sau altele. Din contra,  am inceput sa vorbim mai mult si pe zi ce trece ma conving tot mai mult de calitatile sale minunate si de defectele sale acceptabile.

Acum?
Daca ar fi sa-l descriu n-as putea sa-mi gasesc cuvintele. As putea da un search pe google pentru a le “pescui” dar ma rezum la a spune ca e tot ceea ce-as putea gasi de apreciat la un om. E perfect asa cum e el, cu tot cu defectele sale.

Ce vreau?

Sa fiu capabila sa ii aduc un zambet pe buze cand are nevoie, sa ma trezesc in toiul noptii sa-l ajut, sa fiu in stare sa fiu mereu acel  umar, din celebrul cliseu. Vreau sa fiu ceea ce nimeni nu-si poate inchipui ca pot fi pentru ca nu mi-au cunoscut o latura foarte importanta. As vrea ca acel copil din acest trup de adolescent sa arate ca poate sa daruiasca multe, chiar daca implica multe sacrificii.

Pot zice ca e prima oara cand m-am indragostit cu adevarat. Mi-au mai placut baieti, e adevarat dar eram mica pentru a intelege diverse lucruri. Acum mintea mea de copil e capibila sa inteleaga frumosul din sufletul unui om.
Singurul lucru pe care-l regret e ca nu voi avea sansa sa scriu si declaratii de fericire.